08.07.2021

Istoria biscuitilor: de ce au biscuitii Petit Beurre 4 „urechi“, 52 de „dinti“ si 24 de gaurele

Fie ca sunt o gustare rapida la scoala sau pe strada, fie ca sunt savurati alaturi de un pahar cu lapte sau o ceasca cu ceai, fie ca sunt ultima rezerva de ceva dulce uitata prin camara, biscuitii sunt preferatii tuturor. Azi au nenumarate forme, arome si umpluturi, dar istoria lor incepe in Antichitate.

Istoria biscuitilor: de ce au biscuitii Petit Beurre 4 „urechi“, 52 de „dinti“ si 24 de gaurele

Biscuitii sunt prezenti in toate tarile din lume si desemneaza un produs alimentar crocant, pe baza de faina, grasimi si zahar. Desi sunt perceputi ca produse dulci, exista si multe sortimente sarate. Biscuitii pot fi simpli, cu unt, cu cacao sau ciocolata, digestivi, cu diverse arome, cu fructe uscate, cu nuci sau alune, cu crema sau cu gem etc.

Denumirea biscuitilor provine din cuvantul latin „bis“ (de doua ori) si din cuvantul francez „cuit“ (copt), ceea ce arata ca acest produs era mai intai copt, apoi uscat din nou in cuptor, la temperaturi mici.

Primul produs de tipul biscuitilor, din faina, copt, rezistent o perioada lunga de timp, este o lipie pe care o mancau marinarii egipteni: dhourra, facuta din faina de mei. Un manuscris roman cu retete antice descrie un alt produs asemanator: „O pasta groasa de faina de grau, a fost fiarta si intinsa pe o tabla. Dupa ce s-a uscat si s-a intarit, a fost taiata, prajita pana a devenit crocanta, apoi servita cu miere“.

Primii biscuiti erau tari, uscati si neindulciti. Cel mai adesea, erau copti dupa ce se termina coacerea painii, intr-un cuptor in care focul se stingea si erau o hrana ieftina pentru saraci.

Pana in secolul al VII-lea, bucatarii din imperiul persan invatasera sa imbunatateasca aluaturile adaugand in ele oua, unt si smantana si indulcindu-le cu fructe uscate si miere. Unul dintre primii biscuiti aromatizati a fost turta dulce (in franceza, pain epices, adica paine cu condimente), adusa in Europa in 992 de calugarul Gregoire de Nicopolis.

Biscuitii foarte duri si uscati, care rezistau fara sa se strice luni intregi, au fost una dintre mancarurile de baza pentru marinari si soldati timp de secole. In timpul lui Ludovic al XIV-lea, biscuitii soldatilor erau cunoscuti sub denumirea „paine de piatra”. De cele mai multe ori, erau atat de tari ca nu puteau fi mancati daca nu erau inmuiati intr-un lichid sau o mancare cu sos.

Ce semnificatie are forma biscuitilor Petit Beurre

Biscuitii preparati ulterior pentru cei bogati, aveau, de asemenea, o textura dura si erau scufundati in vin, la finalul mesei, pentru a putea fi mancati. De aceea produse precum piscoturile de sampanie, langues de chat (limbi de pisica – n.r.) si biscotti sunt lungi si subtiri: pentru a putea incapea in pahare inguste.

Biscuitii originali Petit Beurre (Veritable Petit Beurre) sunt unii dintre cei mai cunoscuti din lume. Au fost inventati in 1886, iar forma are o semnificatie aparte. Biscuitii sunt dreptunghiulari, au patru colturi in forma de urechi (reprezentand cele patru anotimpuri dintr-un an), au 52 de „dintisori“ pe cele patru laturi zimtate  – 10 pe laturile scurte, 14 pe cele lungi (reprezentand saptamanile dintr-un an) si au 24 de gaurele (reprezentand orele dintr-o zi).